ADINA-CRISTINELA GHINESCU
​
Site Oficial
- poezie de dragoste
- poezie spirituala
- poezie de îndrumare duhovniceasca
- poezie de dezvoltare personala
- satira
- pamflet
- antimetabole
- aforisme
- citate
- definitii aforistice
- eseuri
​
CATEGORII:
Describe your image.
Describe your image.
Describe your image.
Describe your image.
Ce se repetă, nu se uită... dar nu tot ce nu se uită trebuie repetat.
Nu trebuie mereu să ştii tot... dar tot ce ştii trebuie mereu să aplici.
Versuri de Adina-Cristinela Ghinescu
Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)
Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... şi am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ţi-l poţi citi...
Să priveşti acolo, unde nu priveşti,
Grădina să ţi-o uzi
Să-ncepi să ţi-o sădeşti...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăţ ce vreau...
Sunt briza cea uşoară,
Care-am venit să-ţi dau...
Ce tot îÅ£i refuzi
Să vezi, să fii, s-accepţi...
Calea către tine
Să Å£i-o stăpâneÅŸti.
De vrei să mă ai...
Trebuie s-asculţi!
Åži mândrii sordide... la ele să renunÅ£i!
Sufletul să-Å£i cânte...
Lasă-mă să-ţi fiu...
Ce mi s-a dat a fi... prin cuvinte vii
Să renaşti acum, să redevii ce-ai fost
Scris sus într-o Carte, cu un mare rost...
Lasă-te condus... spre tine, să devii
Dintre cei morÅ£i... în oamenii cei vii,
Cu suflet împăcat ÅŸi veÅŸnic salvat
Un om fericit... zâmbindu-mi împlinit...
Știu că mă iubești!
​
Dintotdeauna am ştiut că mă iubeşti...
Åži tu dintotdeauna te-ai ascuns,
Dorindu-ţi să pari de nepătruns...
Dar eu ÅŸtiam, ce sentimente tu nutreÅŸti.
Dintotdeauna am văzut cum mă priveşti,
Când tu credeai că eu mă uit în altă parte...
Mi-ai fost ÅŸi eÅŸti dechis ca ÅŸi o carte,
Însă, de pagina de încheiere... mă lipseÅŸti!
Dintotdeauna Å£i-am simÅ£it cum gânduri strigă
Şi ele mă chemau necontenit...
În miez de noapte, poate-aÅŸ fi venit,
Dar mintea, la altceva obligă...
Dintotdeauna m-ai plăcut în taină, ÅŸtiu!
Mă prefăceam că nu ÅŸtiam, zâmbindu-Å£i...
Åži tot în taină te iubeam, fiindu-Å£i,
Ceea ce amândoi doream să-Å£i fiu.
Dintotdeauna ne-am certat de la nimicuri...
Åži tot de-atâtea ori mă împăcai...
În sine pentru mine tu ardeai,
Iar eu îmi puneam dragostea în plicuri.
Şi ne-am jucat aşa o vreme bună,
Åži tot ne-am tachinat, de a durut...
Până când ceasul a sunat... ÅŸi ne-am avut...
Şi-apoi, din cer senin, a fost furtună!
Dintotdeauna eu te-am iubit la fel.
Deşi, nu arătam... precum şi timpul,
Ce s-a jucat cu noi mult prea rebel...
Eu te-am iubit fără să stric ritmul.
Şi azi e ars ce-a fost atunci o joacă...
Ţi-a fost prea multă teamă de iubire!
Dar ce ţi-am dăruit, n-a fost dezămăgire...
Nu mai lăsa niciun minut să treacă!
Sunt parte din tine (poem de dragoste)
​
Aveam o teamă despre noi
Åži te-am luat de mână...
Să-ţi simt iubirea ca şuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ţi-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut,
În inimă să îÅ£i fi stat
AÅŸa cum am crezut.
Åži te-ai retras în tine mut,
AÅŸa cum faci mereu;
Spui că doar bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubeşti!
M-ai fi iubit ÅŸi-n vreme rea,
De-ai fi primit ce eÅŸti.
Ce ÅŸarpe mi te-a-ngenuncheat
Hrănind doar cu minciuni,
Mintea ce Å£i-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai aÅŸa departe...!
Şi dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aştept să cauţi, să găseşti
Åži să mă iei de mână...
Cărarea să ţi-o potriveşti,
Iar dragostea să vină.
Å¢i-am fost ÅŸi sunt un sfetnic bun,
Tu nu le ÅŸtii pe toate...!
Parte cu parte îÅ£i adun,
Definind o carte.
Tu aminteÅŸte-Å£i cine eÅŸti,
Găseşte drum spre mine...
Sunt partea care-o tot goneÅŸti
Iar partea e din tine!
Stai ÅŸi priveÅŸte înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simÅ£i-ncălzit în ger
Åži beat de fericire...
Dezbrăcată...
​
M-ai dezbrăcat în mii de moduri, în mintea ta aÅŸa poznaşă...
Eu te-aÅŸ fi înÅ£epat cu bolduri! Nu mă voiam doar nărăvaşă!
Mi-ai oferit doar falsitate, când eu Å£i-am dat doar adevăr...
Şi m-ai minţit de bunăvoie, deşi toate trase de păr...
​
Åži m-am expus în variante, să poÅ£i alege ce-Å£i doreÅŸti...
Åži m-am redus de la gigante, să te simÅ£i mândru de ce eÅŸti!
Ori ai fost orb, ori te-ai purtat în vanitate...
Doar plânsul mi l-ai dat să-l sorb, robit în a ta răutate.
​
M-am dezbrăcat şi de-al meu suflet, şi ţi l-am dat să-l preţuieşti...
N-ai preÅ£uiÅ£... ÅŸi am meu urlet, scâncea tăcut... iar tu-l urăşti!
N-a fost să fie mai nimic... doar valul care vine-pleacă...
Ai fost ÅŸi eÅŸti cu mult prea mic... pentru-a mă face tu întreagă!
Eu n-am avut niciun motiv - sfârÅŸit
​
Motto: "Singura prietenie de preţ este cea care s-a născut fără motiv." Arthur van Schendel
Dumnezeu este Olarul iar noi suntem vasele de lut. Toţi am fost creaţi pentru un scop.
"El are milă de cine vrea ÅŸi împietreÅŸte pe cine vrea." (Romani 9:18)
​
şi a venit şi vremea, să-ţi dau drumul să zbori,
să străluceÅŸti în soare, asemeni unei flori...
ÅŸi ceasul a bătut, zicându-mi să te las...
de-acum, tu să mergi singur,
lucrând ca ÅŸi un vas...
orice sfârÅŸit dă lacrimi,
chiar de un început
se-arată ÅŸi porneÅŸte, lăsând ce-a fost... trecut.
şi doare şi apasă, deşi e tot ce-ai vrut,
răscolind momentul, când noi...
ne-am cunoscut.
nimic accidental n-a fost cu noi vreodată,
însă destinul acum, deschide altă poartă...
eu simt ÅŸi ÅŸtiu ce vine,
oricât m-aÅŸ bucura...
în suflet ard suspine,
ce vor elibera.
mult te-am iubit pe tine,
tu, suflet mult ales...
ÅŸi venele-mi sunt pline
de plânset nelumesc.
ai să-nţelegi prin vreme
ce eu ţie ţi-am fost...
precum ÅŸi-a mea iubire,
ce ţi-a fost adăpost.
şi te-am iubit pe loc, cum nu credeam să fie...
deÅŸi, inima mea... plângea în colivie.
ÅŸi Å£i-am întins o mână,
iar tu, n-ai ezitat...
ce-a fost... o să rămână,
deÅŸi... totu-i schimbat.
La Tine Doamne...
​
EÅŸti tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înÅ£eleg viaţă ÅŸi moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;
eÅŸti tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecÅ£ionez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
eÅŸti tot ce am, la Tine Doamne
ridic ÅŸi frământări ÅŸi basme,
când mierea este o amară ÅŸi focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalÅ£i mai sus de brazii din CarpaÅ£i;
şi cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
aÅŸez o poezie ÅŸi picturi abstracte;
eÅŸti tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd SfârÅŸitul ÅŸi Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
eÅŸti tot ce am, ce am primit...
un plus ÅŸi minus Infinit,
un Început ÅŸi un SfârÅŸit...
M-ai alintat doar cu o palmă...
​
Plimbată încoace ÅŸi încolo
De numai vorbele-Å£i bogate...
M-am rezumat la chip de Apolo,
Uitând de strategii versate.
​
Åži te-am dorit aÅŸa cum eÅŸti,
Precum şi creanga-şi poartă rodul...
N-aÅŸ fi crezut să împietreÅŸti
Cum mintea-ţi proiectează golul.
​
Te-aÅŸ fi văzut bogat în suflet,
De-ai fi ştiut să străluceşti!...
Însă, n-am auzit vreun sunet
Din inima ce n-o munceÅŸti!
​
M-ai alintat doar cu o palmă,
Ce ai trântit-o din senin...
DeÅŸi, tabloul nostru prins în ramă
Spunea sfârÅŸitul de venin.
​
Nu spun nici DA, nu spun nici NU,
La ce mi-arăţi c-o să mai fie...
Dar ce-mi dai tu, nu e acum,
Åži-atunci... mă-nchid în colivie...
Nimic la întâmplare
​
Oboseala umblă prin venele încinse,
AcelaÅŸi gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De acelaÅŸi plânset, pe aceeaÅŸi punte.
​
Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
ÎnfloreÅŸte fir de revenire.
​
Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-ÅŸi cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi ÅŸi râuri amare,
Zăbovit-au crud furând împlinire.
​
Trupul-ÅŸi strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.
O viaţă în melancolie
​
Sete de ascuns, pribeag şi rătăcit
SimÅ£eam de nepătruns totul spre sfârÅŸit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune ÅŸi ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
ÎÅ£i cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îÅ£i e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine aşa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
AÅŸa poate mereu, o lume de mistere
Un chin şi o plăcere,
Ce-aÅŸ fi înÅ£eles-o eu!...
Dragostea egal înălÅ£are spirituală. Cu alte cuvinte, dacă nu evoluezi spiritual, nu se poate numi că experimentezi dragostea adevărată, ci o pseudo-dragoste din care ai doar lecÅ£ii de învăţat ÅŸi atât, ceea ce înseamnă că acea experienţă te pregăteÅŸte pentru dragostea desăvârÅŸită, care poate fi trăită numai prin înălÅ£are spirituală.